februarie 2014 ~ Sub Oras

Majoritatea autorilor care au scris despre dedublare sunt de acord cu faptul fiecare din noi îşi părăseşte corpul fizic în fiecare noapte. Ei consideră totodată că ne putem antrena subconştientul "să ne trezească" imediat după ce ne-am părăsit trupul. Iată câteva metode pentru a impregna în subconştient această idee: idei-forţă afişate la vedere, lectura anumitor cărţi, ascultarea unor înregistrări cu mesaje subliminale, vizualizări.

Prima metodă constă în autosugestionarea cu ajutorul unor idei-forţă. De exemplu: "Vreau să am o experienţă de dedublare", "Vreau să îmi părăsesc temporar corpul fizic". Cele mai bune momente pentru a vă induce aceste sugestii sunt chiar înainte de a adormi şi imediat după trezire. În aceste clipe suntem într-un contact foarte apropiat cu propriul nostru subconştient. De aceea, este bine să vă treziţi lent şi, timp de o jumătate de oră, să repetaţi frazele pe care le-aţi ales pentru autosugestionare.

A doua metodă este de a citi cărţi despre dedublare. Ceea ce citim ne impregnează puternic subconştientul.
Urmează înregistrările cu mesaje de sugestie. În acest caz, este important să le ascultaţi cât mai des şi cât mai atenţi.

Metoda următoare este cea a vizualizării creatoare. Afirmaţiile care folosesc şi imaginaţia sunt mult mai bune. Vizualizaţi-vă cum părăsiţi trupul şi spuneţi în gând: "Da, pot face cu uşurinţă aceasta." Imaginaţi-vă scene din ce în ce mai complexe, în care zburaţi sau în care ţâşniţi liber în spaţiul infinit. Nu uitaţi, şi acest lucru trebuie făcut zi de zi, cât mai des, şi mai cu seamă dimineaţa, imediat după ce vă treziţi.

Pregătirea fizică pentru dedublare
Cel mai potrivit moment pentru a exersa dedublarea este dimineaţa, după ce vă treziţi în modul cel mai natural cu putinţă (fără ceas deşteptător, telefon, etc). Lăsaţi-vă trupul să se odihnească deplin. Fiecare persoană are nevoie de un anumit timp pentru somn. Secretul constă în a vă menţine trupul într-o stare de relaxare perfectă, dar fără a fi obosit. Dacă oboseala este prea mare, riscaţi să adormiţi în timpul exerciţiului.

Muzica poate fi excelentă pentru relaxare şi pentru calmarea mentalului. Este bine să ascultaţi muzică relaxantă, plăcută, în timpul exerciţiilor de dedublare, dar acest lucru poate fi şi inconvenabil pentru că sunetele exterioare vă pot distrage de la concentrarea interioară. De asemenea, dacă ascultaţi muzică înainte de a adormi, este posibil ca dimineaţa să fiţi prea somnoroşi pentru a mai exersa corect.

În timpul practicii dedublării, urmăriţi să vă aşezaţi încât să nu vă amorţească vreo parte a corpului. Alegeţi poziţia cea mai comodă.
Asiguraţi-vă că nimic nu vă va distrage atenţia în timpul antrenamentului. Ferestrele trebuie să fie închise pentru a nu apărea diverse zgomote şi nu uitaţi să închideţi televizorul, radioul sau orice altă sursă de zgomot. Nu stabiliţi un anumit timp limită pentru exerciţiu. Veţi avea tendinţa de a verifica din când în când cât timp mai aveţi.

Primul pas - relaxarea
Următoarea condiţie pentru dedublare este relaxarea perfectă a corpului fizic. Relaxarea este cea mai importantă pentru că, dacă nu sunteţi relaxaţi, mentalul vostru va fi atent asupra diferitelor părţi ale corpului. Testele de laborator făcute cosmonauţilor au arătat că trupul este mult mai relaxat în timpul unei experienţe de dedublare decât în timpul somnului. Este bine să exersaţi relaxarea zi de zi, până când veţi reuşi să vă relaxaţi perfect în doar câteva minute.
Relaxaţi-vă trupul pe segmente, de la picioare spre cap, până când chiar şi faţa vă va fi relaxată profund. Alegeţi tehnica de relaxare care vă place mai mult. Dacă nu cunoaşteţi nici o tehnică, puteţi proceda după cum urmează: în mod sistematic, încordaţi fiecare muşchi, apoi lăsaţi-l să se relaxeze. După ce v-aţi relaxat complet, luaţi-o de la capăt şi verificaţi încă o dată fiecare muşchi în parte.

Puteţi să ţineţi cont şi de următorul aspect: cu cât este mai bine relaxat corpul, cu atât îl veţi simţi mai puţin. În timp ce vă relaxaţi, imaginaţi-vă că nu aveţi braţul stâng, ca şi cum ar fi fost tăiat şi nu-l mai puteţi simţi. Când aveţi senzaţia că acel braţ chiar vă lipseşte, atunci braţul va fi relaxat complet. Continuaţi cu braţul drept, apoi cu picioarele. Vă puteţi juca, presupunând că membrele vă stau în diferite poziţii şi constatând cât de bine vă puteţi imagina senzaţia că sunteţi chiar în acele poziţii. Dacă veţi fi în stare să pierdeţi orice senzaţie din braţe şi picioare, sau să vă imaginaţi că acestea stau în diferite poziţii, atunci puteţi fi siguri că trupul vă este relaxat perfect.

Apoi relaxaţi-vă complet faţa. Iată o modalitate simplă: cu ochii închişi, priviţi cât mai profund în întuneric, apoi strângeţi uşor pleoapele şi rotiţi ochii până când apare o uşoară senzaţie de oboseală. Apoi relaxaţi complet muşchii feţei pentru aproximativ cincisprezece secunde. Repetaţi această secvenţă de doi paşi de câteva ori. Apoi mai relaxaţi-vă o dată întregul corp şi străduiţi-vă să nu vă gândiţi la nimic. Relaxaţi-vă cât mai profund şi mintea. S-ar putea ca încă din acest moment să apară vibraţiile aşteptate, să puteţi deja "ţâşni" în spaţiu, dar această realizare apare de obicei după o practică consecventă. După ce v-aţi relaxat complet, nu vă mai gândiţi la corpul fizic.

Pasul doi - calmaţi-vă mintea şi fiţi concentrat
Există cinci puncte-cheie asupra cărora trebuie să ne concentrăm în timpul unei experienţe de dedublare: starea minţii, realismul, mişcarea, receptivitatea şi pasivitatea.
Când încercaţi să vă părăsiţi corpul, un aspect foarte important este starea minţii. De pildă, o stare excelentă a minţii pentru dedublare poate fi cea în care vă simţiţi ca un copil care se joacă; totul trebuie să fie la fel de simplu şi natural ca respiraţia. Este destul de greu de descris starea la care trebuie să ajungeţi, dar în momentul în care veţi începe să aveţi experienţe astrale va deveni totul foarte clar, veţi şti perfect spre ce stare să ţintiţi. Cea mai bună stare de spirit este cea în care sunteţi tăcuţi, complet pasivi şi observatori. În această stare de pasivitate mintea nu se agită. Nu există emoţii şi procese analitice, ci doar observare. Vizualizarea este importantă în multe dintre tehnicile de dedublare, iar această stare a minţii, de pasivitate, face mult mai uşoară vizualizarea anumitor imagini fără ca mintea să înceapă să călătorească.

Cel de-al doilea punct, realismul, se referă la gradul de concentrare asupra unei ţinte. Lumea în care trăim pare reală pentru că suntem atât de concentraţi asupra ei. Ar trebui să învăţaţi să vă concentraţi în afara propriului corp cu o asemenea putere încât totul să devină real.

Al treilea punct constă în acea mişcare de balans sau de ridicare pe care o veţi simţi în corp. Puteţi începe cu o mişcare de ridicare interioară, imaginativă, care apoi să devină chiar reală. Pe urmă veţi putea folosi acest balans pentru a vă propulsa în afara corpului fizic. Gândiţi-vă că trupul se balansează uşor în sus şi în jos, sau la stânga şi la dreapta, într-o mişcare ritmică.
Următorul punct este receptivitatea. Aceasta este absolut necesară pentru a crea sau pentru a induce vibraţiile. Va trebui să deveniţi extrem de receptivi la tot ceea ce se petrece cu voi în timpul antrenamentului.

Ultimul punct, pasivitatea, este, de asemenea, foarte important. Cu cât veţi fi mai pasivi cu atât va fi mai uşor să intraţi în starea de dedublare. Dacă mintea doreşte să controleze experienţa, ea va fi prea concentrată asupra lumii fizice. În timp ce exersaţi ar trebui să fiţi preocupaţi doar de momentul care există atunci, de prezent. Urmăriţi să aveţi o atitudine de acceptare şi detaşare faţă de rezultatele tehnicii. Fiţi cu totul în prezent, fără a vă gândi deloc la ceea ce va urma.

În această stare de pasivitate puteţi iniţia anumite acţiuni (cum ar fi vizualizările), fiind totodată martorii acestora. Dacă veţi înţelege această stare a minţii şi o veţi putea crea, atunci conştiinţa nu va mai cădea în capcana viselor şi va fi mai uşor să o menţinem trează chiar şi după ce aceasta va părăsi corpul fizic. Trebuie doar să deveniţi un observator pasiv.

Pentru dedublare este nevoie, practic, de a suspenda, de a anula, o anumită porţiune a conştiinţe, cea care este interesată de reuşita experienţei.
Încetiniţi-vă ritmul gândurilor şi aduceţi-vă în acea stare de spirit pasivă şi receptivă. Goliţi-vă mintea de orice fel de gânduri. Există multe tehnici pentru a face asta. Cea mai simplă constă în concentrarea asupra "ecranului" minţii, ce apare ca un fundal negru sau indigo atunci când închidem ochii.

Pasul al treilea - căutarea limitei conştiinţei
Următorul pas este cel de "căutare a limitei conştiinţei", de explorare a graniţei dintre somn şi starea de veghe. Lăsaţi-vă uşor să adormiţi, dar încercaţi să vă "prindeţi" pe voi înşivă chiar în momentul adormirii şi reveniţi la o stare de conştiinţă deplină. Lăsaţi-vă iar să adormiţi, de data aceasta mergând puţin mai departe, apoi treziţi-vă iar. Repetaţi aceşti paşi de câteva ori, până când corpul va fi relaxat profund iar mintea va găsi acea stare de pasivitate despre care vorbeam mai sus.

Pasul patru - vizualizaţi un obiect
Apoi, vizualizaţi un obiect mic, de exemplu un cub de dimensiuni mici, la aproximativ un metru, un metru şi jumătate, chiar deasupra voastră. Vizualizaţi-l cât mai clar posibil. Nu mergeţi mai departe până când nu veţi putea vedea cu ochii minţii acest obiect, cu o claritate maximă.

Pasul cinci - daţi obiectului un mic balansApoi începeţi să mişcaţi obiectul înainte şi înapoi, astfel încât să pară că se apropie şi de depărtează de voi. La început vizualizaţi o mişcare foarte uşoară, ca şi cum obiectul ar pluti în faţa voastră.
Menţineţi obiectul într-o mişcare de balans constantă. Nu opriţi mişcarea. Continuitatea acestei mişcări vă va ajuta să faceţi imaginea stabilă şi să îi daţi mai mult realism.

Pasul şase - măriţi amplitudinea mişcării
Încet, măriţi amplitudinea de mişcare a cubului. Pe măsură ce veţi face acest lucru, imaginea va deveni din ce în ce mai reală. Aveţi grijă ca vizualizarea să aibă perspectivă şi adâncime. De fiecare dată când obiectul se apropie, ar trebui să fie tot mai mare. De fiecare dată când se îndepărtează, ar trebui să fie mai mic. Nu uitaţi, trebuie să menţineţi în continuare starea de pasivitate şi de linişte a minţii de-a lungul acestui exerciţiu.

Pasul şapte - mişcaţi-vă în sens opus obiectului
Generaţi acum, în imaginaţie, o mişcare de balans a corpului în sens opus mişcării obiectului. Imaginaţi-vă că obiectul are o gravitaţie foarte puternică, ce vă afectează balansul. Pe măsură ce obiectul se apropie, vă simţiţi tot mai atraşi de el. Pe măsură ce se depărtează, vă lăsaţi pe spate în poziţie de plecare.
Odată cu fiecare apropiere din ce în ce mai mare a cubului, simţiţi cum gravitaţia lui vă atrage din ce în ce mai puternic în direcţia sa.

Pasul opt - apucaţi obiectul şi lăsaţi-l să vă scoată din trup
După ce imaginea a devenit foarte vie, la o apropiere a obiectului, apucaţi-l cu puterea imaginaţiei voastre. Când obiectul vizualizat se va îndepărta, acesta va atrage după sine şi conştiinţa voastră, care şi-a părăsit trupul.
În acest moment, corpul astral s-a desprins deja de corpul fizic. Acum puteţi să vă expansionaţi conştiinţa, păstrând starea de vigilenţă şi atenţie. Sunteţi liberi să exploraţi lumea astrală!

Este important să vă examinaţi conştiinţa de-a lungul experienţei pentru a vă asigura că nu dormiţi. În timpul experienţei întrebaţi-vă: "Se întâmplă în realitate, sau visez?". După revenirea în corpul fizic amintiţi-vă cât de conştient aţi fost în timpul experienţei.
A învăţa cum să-ţi părăseşti corpul fizic este o activitate care necesită mult timp, exerciţiu şi răbdare. Nu aşteptaţi rezultate peste noapte. Unii oameni au lucrat ani de zile până când au reuşit să aibă o experienţă de dedublare. Alţii nu au obţinut nici un rezultat pentru că au fost prea încrâncenaţi. Învăţaţi să lăsaţi lucrurile să decurgă firesc. Prima dedublare este cea mai grea. După ce aţi trăit o dată această experienţă, va fi mult mai uşor să o repetaţi.

Explorarea unor lumi noi, încă necunoscute, poate părea adeseori dificilă începătorilor, dar devine din ce în ce mai fascinantă pe măsură ce avansăm în arta dedublării.

Barbatul este gradinarul casei – de el depinde cum arata gradina – plina de flori si parfumuri ametioare, sau plina de buruieni.
Femeia este floarea caminului! De ea depinde cum va mirosi in casa.
Barbatul si femeia – adica gradinarul si floarea – nu pot avea o relatie distructiva. Intre ei trebuie sa existe o armonie perfecta.
Daca echilibrul se strica, totul se duce de rapa, iar gradina, care pana mai ieri era plina de flori frumos mirositoare, se transforma intr-un desert.
Cred ca suntem cu totii de acord cu ideea ca nimeni nu pleaca dintr-o relatie functionala. Acest lucru e valabil si pentru barbati si pentru femei.
Nu am auzit in viata mea pe cineva spunand ca s-a saturat de atentie, apreciere, grija, vorbe bune, intelegere, ascultare, implicare, gesturi de iubire sau sex excelent.
Imi si imaginez cum ar arata un dialog:
- De ce te-ai despartit?
- Nu mai puteam frate, se umpluse paharul…
- Cum asa? Ce nu mergea?
- Nimic, totul era excelent…
- Umbla cu altii? Te insela?
- A nu, nici vorba. Ma respecta, ma iubea si sexul era incredibil, ca la inceput.
- Si atunci? Iti facea reprosuri, te batea la cap, avea toane?
- Nu frate, era super-misto. Era fericita alturi de mine, ma aprecia, era mandra de realizarile mele, iar seara, cand veneam de la munca, era extrem de iubitoare.
- Hm, jur ca nu inteleg… Avea vreo boala?
- Nu, era sanatoasa tun. Ne iubeam ca dementii.
- Si atunci, de ce ai plecat?
- Nu mai suportam atata bine!!!
Ati auzit vreodata asa ceva? Nici eu!
Concluzie – nimeni nu iese dintr-o relatie in care lucrurile functioneaza!
Lucrurile se strica atunci cand gradinarul si floarea incep sa nu se mai inteleaga. Iar asta se intampla aproape de fiecare data dupa ce dispare perioada hormonala, indragostirea.
Atunci incep problemele. Si mai funny este ca oamenii parca stiu dinainte ca relatia lor va ajunge intr-un soi de impas si de la bun inceput se multumesc cu putin, nu mai fac nimic pentru a pastra frumusetea sentimentelor lor.
Singuri ne sabotam! Nimeni nu o face mai bine ca noi!
Noi suntem cei care ne distrugem relatiile. Am vazut oameni casatoriti care nici macar nu se mai privesc in ochi; sotii care vorbesc urat despre sotii lor, soti care vorbesc urat despre sotiile lor… horror.
Iar cand ii intrebi – de ce mai stati impreuna? Multi invoca existenta copiilor, altii spun ca din comoditate, altii spun ‘si ce vrei sa fac? sa o iau de la capat?’… prea putini spun ‘pentru ca il/o iubesc’.
O fi atat de greu sa avem grija de relatiile noastre? Sa fim corecti, sa vorbim frumos, sa nu ne varsam nervii acumulati la munca pe umerii partenerului/ei, sa comunicam ceea ce simtim fara sa ajungem sa ne luam de gat, sa ne complimentam chiar si dupa 10 ani?
O fi atat de greu? Refuz sa cred!
Eu cred ca avem un pattern mental gresit – avem senzatia ca celalalt e o reduta ce trebuie cucerita si, ca orice cuceritor, dupa ce bagam steagul pe cea mai inalta cladire, ne indreptam atentia spre urmatoarea reduta.
Eu raman in continuare la parerea ca nu exista curve si spargatori/oare de relatii si casnicii.
Noi suntem teroristii propriilor relatii, noi suntem cei care ne punem cu zambetul pe buze vesta cu dinamita si aruncam in aer ceea ce am construit.
Nimeni nu pleaca dintr-o relatie functionala. Dar, pentru a fi functionala, intai trebuie sa ne dorim sa fie asa… Aici e marea problema! Chiar vrem?